Generația actuală de părinți a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor și a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, școli, televizor și calculator. Alții le-au umplut timpul copiilor cu multe activități educative ca învățarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenția este excelentă, însă parinții nu au ințeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul și excesul de activități blocheaza copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepții, să aibă timp de joacă și să se bucure de viață.

Acest lucru se intâmplă pentru că inteligența lor a fost blocată, noi ne-am transformat în mașini de muncit iar pe ei îi transformăm în mașini de învățat.

1. Blocarea inteligenței

Sistemul educațional actual aduce foarte multă informație, de cele mai multe ori inutilă. Copiii și tinerii învață cum să opereze cu fapte logice, dar nu știu cum să abordeze eșecurile. Învață să rezolve probleme de matematică, dar nu știu să-și rezolve conflictele existențiale. Sunt antrenați să facă calcule fără să greșească, dar viața este plină de contradicții și probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligența lor a fost blocata, noi ne-am transformat în mașini de muncit iar pe ei îi transformăm în mașini de învățat.

2. Utilizarea greșită a funcțiilor memoriei

Prin sistemul educațional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informație inutilă, iar excesul acesteia blocheaza inteligența copiilor și bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informațiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de școli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, și nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăța.

Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparați, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune și internet acționeaza asupra subconștientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viața reală. Astfel in timp ei nu mai gasesc placere în micii stimuli ai rutinei zilnice și vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puțină plăcere. Toate acestea generează personalități fluctuante, instabile și nemulțumite.

3. Informăm și nu formăm

Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu știu mai nimic despre lumea lor interioară. Educația este tot mai lipsită de ingredientul emoțional și produce tineri care rareori știu să își ceară iertare, să iși recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalți.

Care este rezultatul?

O generație de copii și tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanității: copii depresivi, preadolescenți și adolescenți care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulți dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool și droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?

Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim parinți buni, ci trebuie să devenim parinți inteligenți. Pentru aceasta ne vorbește despre șapte deprinderi ale „părinților buni” și cum trebuie transformate ele de către „parinții inteligenți”. Iată prima dintre ele: 

Parinții buni dau cadouri, parinții inteligenți dăruiesc propria lor ființă

Parinții buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităților lor economice, dorințele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii. Părinții inteligenți dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toți banii din lume: ființa lor, povestea vietii lor, experiențele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parinții care le fac în permanență daruri copiilor lor sunt păstrați în amintire doar pentru un moment. Părinții care se preocupa să le dăruiasca copiilor exemple și povestiri din viața lor rămân de neuitat.

Părinții buni alimenteaza corpul, parinții inteligenți alimentează personalitatea

Părinții buni corectează greșelile, părinții inteligenți iși învață copiii cum să gandească

Vechile corecții și binecunoscutele predici nu mai funcționează. Când deschideți gura să repetați același lucru, declanșați un resort din subconștient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conțin critici mai vechi. 99% din criticile și corecțiile părinților sunt inutile în influențarea personalității tinerilor.

A-ți surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se așteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se așteaptă să țipați și să-l pedepsiți. Dar puteți începe prin a tăcea și a vă relaxa, apoi puteți spune:”Nu mă așteptam să mă superi în felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc și te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.  Parinții buni spun: „ Greșești”; părinții inteligenți spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gandește înainte să reacționezi” 

Parinții buni iși pregătesc copiii pentru aplauze, parinții inteligenți iși pregătesc copiii pentru eșecuri.

Părinții buni educă inteligența copiilor lor, parinții inteligenți le educă sensibilitatea.
Stimulați-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relațiile sociale, dar nu vă opriți aici. Ajutați-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulți nu strălucesc în munca lor pentru că au renunțat în fața primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilința de a-și recunoaște greșeala. Perseverența este la fel de importantă ca și capacitațile intelectuale. Pentru parinții inteligenți, a avea succes nu înseamnă a avea o viață fără greșeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greșit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Parinții care nu-și cer scuze nu-și vor invăța copiii cum să abordeze aroganța.  

Părinții buni vorbesc, părinții inteligenți dialoghează că niște prieteni

A sta de vorba înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experiențe, a împărtăși ceea ce se afla ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinți n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile și frustrările personale. Nu trebuie să deveniți o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate și respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul și argintul n-o pot cumpăra. 

 Parinții buni dau informații, parinții inteligenți povestesc istorioare

Captați-vă copiii prin inteligența voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Știți care este termometrul care indică dacă sunteți agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii și prietenii acestora. Dacă le face placere să fie în preajma voastră, ați trecut testul. Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simțea tristă și respansă. După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginația la treabă și i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alții preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el strălucește. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi și oamenii te vor vedea. Să nu-ți fie teamă că iți pierzi lumina. 

PĂRINȚII INTELIGENȚI IȘI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ȘI ÎNVINGĂ TEMERILE ȘI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. 

Părinții buni oferă oportunități, părinții inteligenți nu renunță niciodată

Părinții inteligenți sunt semănători de idei și nu controlează viața copiilor lor. Ei seamănă și așteaptă că semințele să germineze. Pe timpul așteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă semințele sunt bune, vor incolți. Nimeni nu-și ia diploma în misiunea de a educa. Înainte, părinții erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învățați să spuneți „nu” fără teamă.  Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiți să audă „nu” de la viață. Parinții nu trebuie să cedeze în fața santajelor și presiunii copiilor. În caz contrar, emoția copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii și a se trezi devreme pentru a învăța este inacceptabil și prin urmare ne-negociabil. Trăim vremuri grele. Părinții din toată lumea se simt pierduți. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai complexa decât cucerirea planetei.

 

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAȚIEI
1.  A corecta în public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstrucționa copilăria celui educat
4.  A pedepsi la furie și a pune limite, fără a da explicații
5.  A fi nerăbdător și a renunța să mai faci educație
6.  A nu te ține de cuvânt
7.  A distruge speranța și visele 
 
 Dr. Augusto Cury, psihiatru și psihoterapeut, și-a dedicat 17 ani din viața cercetării modului în care construiește și se dezvoltă inteligență. Analiza pe care o face societații contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: parinții își ascund sentimentele de copii, copiii iși ascund lacrimile de parinți și profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informație și cunoștințe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generații nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informații. În cartea sa, „Parinți străluciți, profesori fascinanți“, tradusă și în română, Dr. Augusto Cury atrage atenția asupra necesitații schimbării felului în care se face educația contemporană.

Părinți străluciți, profesori fascinanți - Augusto Cury 


Sursa: http://groups.yahoo.com/group/ascoriasi2002/